Asculta glasul inimii si cauta!

luni, 26 iunie 2017

Patriotism(Partea IV)

Sa va spun drept insul de care v-am vorbit ca ar fi vorbit cu distinsul vorbitor patriot,nu era asa de dubios pe cat parea.Era un om competent si de mare ajutor nouolui primar,incat acesta din urma se mira si se tot mira si-si framanta mintea cum sa faca,cum sa dreaga si ce tot i se intampla?
Mare dilema se petrecea la primarie,pe strada si chiar intr-o impozanta casa.Dilema era oriunde mergea premarul nostru.Ti se rupea inima vazandu-l.Multi,dintre cei mai isterici,incepura a crede ca o problema grava ce macina intreaga tara se abate si asupra orasului lor,de primarul are tot timpul mintea preocupata.Toate populatia orasului se framanta,toata cu exceptia unui om:insul.Insasi cauza ingrijorarii colective,dovedea un calm aluziv si energant,in ciuda nervozitatii crescute a superiorului sau,el presta aceea munca cu multa eficienta.
De atata grija,primarul incepu incet-incet sa nu se mai ocupe de treburile ce ii erau date in grija.In locul lui,secretarul se ocupa de tot.De dimineata pana seara printre hartoage,rapoarte si lucrari in ale orasului.Semna el,el isi dadea acordul desi se semna cu semnatura stimabilului primar.
Vedeti voi de mic copil isi descoperise acest talent rar si anume putea sa copieze orice fel de semnatura chiar si cele mai grele cu conditia sa-l vada pe proprietarul ei chiar si numai o singura data facand-o.
Era un adevarat specialist in treaba asta cu semnaturile.Prietenii,fostii prieteni il poreclisera ”domnu semnatura”cu un amestec de teama si respect.Il facuse sa se simta mandru.Pana atunci nu isi folosise niciodata talentul in scop profan.
La inceput primar fuse gata sa-l acuze de inselaciune,dar vazand ca omul sau,chiar asa dubios cum parea isi facea treaba,ba chiar ii facea treaba ireprosabil,incepu sa se lasa framantat de ganduri si de planuri cum sa scape de omul asta,ignorand faptul ca cel din urma ii facea un bine.

joi, 22 iunie 2017

Patriotism(Partea III)

Planurile ce le avea erau colosale,demne de maretul sau nume.Poate mai mare decat ar fi trebuit.Dar avea nevoie de un om de incredere asa ca a facut anunt ca este in cautare unui om ... mai bine va las sa cititi chiar voi:

Stimabeli cetateni,

Eu,am dumneavoastra premar va ofer unica sanșa de a ma sluji fiindu-mi om de mare incredintare si secretar.Va astept sa va inscrieti in aceasta saptamana de indepleniti urmatoarele conditii:aveti renumele unui om care nu a comiș nicio ilegalitate absoluta,sunteti foarte harnic,rabdator si va cunosc personal ca fiind asa.


Descrierea era cam vaga asa ca multi,considerandu-se demni de o asa sansa m-am grabit sa se inscrie.Multi intrau la interogatoriu si mai multi ieseau,caci stima lor de sine si inima lor se fragmentase in mii de omuleti semi-morti.Dar incet-incet si primarul observa ca oamenii vin din ce in ce mai putini si ca el nu alesese inca nici unul.Se cam intrista el,dar tot nu-i accepta.
Intr-un final,un om subtire si dubios,care nu s-ar fi potrivit defel acestei misiuni intra.Primarul il refuza din prima dorinta,dar cuprins de o frica stranie nu cuteza ai marturisi purul adevar.I se parea figura omului cunoscuta,dar nu stia de unde sa o ia.

Cele ce s-au petrecut vor fi redate in urmatoarele randuri:
-Buna ziua!-grai noul primar.Considerati ca indepleneti insusirile cerute de mine?

-Da-raspunse strainul,nesinchisindu-se sa raspunda la salut.
-De ce v-as alege pe dvs. din moment ce n-am ales pe altii care si-au dat toata silinta,ba chiar ii si cunosteam ca fiind oameni buni?
-Nu stiu si nici nu ma intereseaza.Stiu doar ca ma veti alege pe mine.
La aste vorbe primarul incepu a clocoti de manie.Cine era acel ins care se arata atat de increzator in alegerea sa?!
-Ba bine ca nu.N-am de gand sa va aleg pe dvs.O zi buna!
-Eu zic sa va mai ganditi,monsieur!Dupa ce ma veti asculta sunt sigur ca n-o sa mai ganditi la fel...

-Zi ce ai de zis!-se vedea clar ca frica incepuse sa-l cuprinda pe patriotul nostru.
-Pai,monsieur...stiti acele ultime voturi venite asa ca prin minune?
-....cu un glas pierdut rosti:Daaa....Ce-i cu ele?

-Stiti la fel de bine ca mine ca sunt false.Nimeni nu v-a votat in ultimul moment
-Neg aceasta afirmatie-dar o spusese pe un ton atat de prefacut si necredibil incat nu se crezu nici el
-Mai bine ati face bine sa n-o negati.Dar stati linistit,monsieur...va ramene intre noi cu o conditie...
-Ce conditie?-rosti aproape paralizat de frica

-Oh..dar o stiti foarte bine.Sa fiu secretarul dvs.
-De ce ti-ai dori sa fii secretarul meu?Pot sa-ti dau cati bani vrei numai sa taci...

-Ohh..nu,monsieur.Eu asta vreau,nu banii.De nu va convine pot trimite o scrisoare la ziar in care...
-Oh taci!Te fac secretarul meu numai sa taci!Pleaca de voi chema maine,sa fii sigur!
-Dar nici nu m-am indoit vreo clipa,monsieur!Pe maine...


luni, 12 iunie 2017

Patriotism(Partea II)

Cum spuneam in ziua alegerilor si in momentul alegerilor stimabilul nostru cetatean plin de patriotism si sadism a trait emotii ce cu greu pot fi descrise.De la speranta la disperare,de la amaraciune la bucurie si invers si invers si tot asa de sute de ori caci numararea voturilor se facea in public.
De fiecare data cand i se striga numele deoarece cineva il votase fata i se lumina de o bucurie halucinanta,iar de cate ori numele celuilalt candidat era striga disperarea i se citea pe chip.Dar nu va ganditi ca se striga in mod regulat numele fiecaruia.Nici de cum.Uneori se intampla sa strige de foarte multe ori numele ceilulat,iar atunci o amaraciune diabolica i se citea traslucid  pe fata,dar daca maretul sau nume fu strigat la rand apoi atunci mai ca sarea de bucurie.
Vedeti voi acum ce parjol trai bietul om,fiindca deznodamantul era vag ,oh atat de incert.
Intr-un final mai ramasesera cateva voturi,maxim 10.Si cele ce s-au petrecut sunt in felul urmator:
-Xescuescu!-dusmanul
-Xescuescu!
-Xescuescu!
-Xescuescu
-Xescuescu
-Xescuescu
Asta fusese ultimul vot,noul primar era evident pentru toti.Minunatul nostru patriot facea spume de furie,isi smulgea parul din cap de necaz,pana la acel blestemat de ultimul vot fusese egalitate.
Oamenii se adunasera in jurul celuilalt si-l felicitau la greu,aparent neuimiti deloc.
Dar cineva statea in umbra,lipit de un gard,ascuns partial de o tufa mare.Era omul care pierduse totul din cauza patriotismului si sadismul dragului nostru cetatean,isi pierduse locul de munca,un loc foarte bun,nu ar mai fi gasit altul,dar era si foarte strict.Din cauza asta il lasase sotia,isi luase copiii si plecase cu tot ce avea,lasandu-l prada disperarii.

Cand deodata prin marea de oameni trece un ins cu doua bucati de hartie in mana.Se indrepta fulgerator spre tribuna,ca sa-i dea ceva numaratorului.Toata lumea era socata.Ce se petrecea?
Numaratorul le primi cu suprindere apoi striga catre oameni:
-Stimati cetateni,un fapt absolut uimitor se petrece,acest domn a mai adus...-parca nu stia cum sa lege cuvintele- ...a mai adus 2 voturi,trebuie sa le socotim si pe acestea!
Susoteli se auzira.Cand afla o asa veste,patriotul nostru nu-si mai incapu in piele de bucurie.Reinviase ce sa mai vorbim.
Numaratorul striga neputand sa-si ascunda uluirea:

-Yescu!
-Yescu de doua ori!
Toti erau socati,dar care mai de care se ridicara in picioare euforici.Chiar si misteriosul ins.Se bucura...

Micutul patriot facea aproape tumbe de fericire.Strangea maini si picioare si nu contenea cu multumitul,atat celor ce-l votasera cat si celorlalti.
Avea planuri mari,mult mai mari decat s-ar fi cuvenit.

duminică, 11 iunie 2017

Patriotism(Partea I)

Canva am cunoscut cu om cu adevarat exceptional.Omul era insasi intruchiparea patriotismului,daca cineva indraznea sa spuna ceva rau de patrie fie si la 2 km de el,apoi se aprindea si-ii tinea o predica usturatoare acelui nelegiuit,care avusese nesimtirea sa ponegreasca a sa patrie,popor sau partid.Nimeni care avusese acest curaj nu scapa de el fara sa piarda macar doua ceasuri din viata.De cum scapara se loc pe aratara foarte dornici sa nu mai repede o asa mare indrazneala ce le-a fost mai mult in dezavantaj decat in avantaj.
Multi suportasera chinuri de acelasi gen,incat doar foarte putini m-ai comentau ceva si aceia la o distanta considerabila de insul nostru moralist.V-ati gandi cum este cu putinta sa fie asa enervanta o prelegere?Pai ...va spun eu.Avea obiceiul sa poarte mereu cu el o pereche de catuse(luate de la cinstitul sau ginere,politai de mare speta de hoti,fie vorba intre noi)si-s lega”victimili”si le lua intr-o lunga plimbare prin diferite cotloane care mai de care mai mizerabile si infecte,sau mergeau la vanatoare de iepuri pe camp prin toate hartoapele.Si in tot acest timp vorbea si iar vorbea,despre cat de ipocrit este unul sau altul si imediat spunea si de ”victima”sa,care mai ca plangea de necaz,si-s jura,juraminte peste juraminte ca n-o sa mai spuna ceva cat o trai,daca nu-si pierdea locul de munca si viata,caci avea obiceiul sa ia omul de la munca sa,pentru ”o lectie demonstrativa de morala crestena si natonala”dupa cum ii placea sa afirme.
Nu cerea acordul nimanui.Isi permitea sa faca ce vrea mereu,convins fiindca rudele cinstite si cu vorbele de Duh mereu la ele vor fi in stare sa-l scoata dintr-o eventuala belea.Si asa si era.Nimeni nu-i facea absolut nimic,ba chiar ajunsera sa-i recompenseze eforturile sustinute,deoarece oamenii de cand cu el nu mai scoteau nici pâs,nu mai isi piermiteau si ei o vorba neatent gandita.Se simteau mereu cu musca pe caciula,fiindca aparea din neant exact langa ei si hai la o lectie.

Asa ca orasul unde locuia cinstitul nostru cetatean era pustiu de voci,toti mergeau cu capul in pamant si se rugau sa nu dea de insasi diablo in persoana,ca de dadeau de el isi puneau mana la gura si fugeau mancand pamantul cu inima cat un purici sa nu scoata vreo vorba ce necesita vreo lectie.Mare frica starnea micutul nostru ins.Avea metode din ce in ce mai inventive ce-i facea pe concetatenii lui sa moara de frica.
Dar nu va ganditi ca acestia au stat cu mainile in san,ba deloc.I-au clocit ceva ce nu va uita multa vreme.
Venise vremea alegerilor si stimabilul isi puse in cap sa candideze.A mers din usa in usa cu vorbe frumoase ,cu rugaminti,iar oamenii se aratau foarte intrigati,dar nu conteneau de frica sa nu le faca ceva.

El a continuat cu rugamintile,ei cu asigurarile.
Uite asa a venit si ziua alegerilor si mare le-a fost mirarea parlamentarului nostru cand a iesit primar ...........


sâmbătă, 10 iunie 2017

Cifre?

Port fata de cifre o dragoste eterna care nu va fi nicicand si nici gand spulberata vreodata.O sa va povestesc in cele ce urmeaza o intamplare ce apartine zonei mele de confort(fantasy caci o stie toata lumea)si din cauza aceasta ma face sa par necredibila,dar va rog mult mult de tot sa ma credeti,ceea ce va voi spune e pura realitate.


Iubesc cifrele,numerele,ecuatiile,inecuatiile,sistemele,relatiile,formulele si desigur teoremele.Pe scurt tot ce are legatura cu matematica,teroarea mea cea dintai.Pai cum sa nu fi visat eu nopti dinainte de teze mortale tot ce v-am indrugat acum cateva cuvinte?Le-am visat si tare as fi vrut sa n-o fac caci asa o sa credeti si cu mai multa convingere ca mint ori visez ori in cel mai rau caz de care va asigur ca nu-i asa,si anume ca delirez.
Cifrele sunt matematica.Matematica egal teroarea.Dar delima ce-mi macina sufletul este de ca cifre dat tocmai la istorie.Si.Istorie egal a doua mea iubire.DECI PROBLEMA DE GRADUL 1 !!!!!!!!!
Asa ca ...resemnata...ba nu...deloc resemnata m-am inarmat cu un arsenal de razboi ofensiv si m-am dus la o infruntare directa cu...
Cu?
Cu cifrele!Le-am gasit in pozitie defensiva.Nu doreau sa cedeze,o tineau una si buna ca ele nu renunta la credinta lor:Matematica.Ca ele nu-s tradatoare de patrie,popor si credinta.Si ca datoria lor este sa nu se lase invinse.
Ce le pasa lor ca eu nu suportam faptul ca ele apar si la istorie,trebuia sa ma resemnez.Asta era sigur opinia lor.Specific ca doar a lor!
Eu eram de cu totul alta parere.Eu sustineam ca-si renege originile si sa se converteasca la umanism,sa plece de la realismul ce le distrugea famiile,noua pace temporara cu radicalii.Eu n-as fi suportat un asemenea tratat si in nici un caz cu asa fel de conditii.Erau disperati pe semne,ele,numerele naturale,nobile,demne,frumoase sa suporte niste radicali abjecti,care nu aveau ce cauta acolo!
Ohh...am ajuns sa empatizez cu dusmanul!Vai de mine...
Revenind la lupta.Nimeni si pentru nimic nu ar fi cedat asa ca razboiul se dovedea distrugator pentru  toti cei care participau la el.
Am inceput cu o prelegere lunga.Mai intai ei,din ea v-am insirat esentialul mai sus,asa ca mai adaug doar faptul ca superioritatea lor astfel se dovedeste fiindca istoria,umanul era dominata de real si ca noi,sunt net inferiori.
Ultimele vorbe au turnat paie pe foc.Clocoteam de manie asa ca am indrugat doar:
Aceasta profunda jicnire nu va ramane nepedepsita.Istoria nu are nevoie de voi,dar totusi de dragul persistarii va ofer unica sansa sa va renegati credintele pagane,realiste si sa va treceti la uman,credinta divina si unica absoluta.
Spunand acestea am atacat.Nu se asteptasera.Si totusi s-au mentinut foarte bine.
Castigatorul bataliiei a fost...

A fost nimeni.Cu totii aveam pierderi colosale.
Cifrele au ramas predominante in matematica si au persistat si-n istorie,dar mai putine multe fiind ucise.In locul lor aparand alte popoare care cu trecerea anilor se inmulteau si sau apareau altele precum numerele irationale si altele.
Iar eu n-am mai putut duce o noua lupta prin care sa cuceresc pamantul ocupat de ele apartinand istoriei.
Imi pare sincer rau...

Poate o sa fie un data viitoare...

Asteptare

Asteptare...
Asteptare?

Cum e posibil asa ceva?
Mereu n-am avut rabdare
sa astept un rezultat


Timpul ce se scurge imi rupe inima in fasii
caci nu pot indura stationarea lui

nu pot respira pana nu aflu
acel nemernic raspuns...

Asteptare...
Ma va omora ea oare?
Sperantele-mi vor fi spulberate

arse si apoi aruncate
sa se duca si sa se tot duca
hat pe mare,sa alcatuiasca a algelor peruca?


Asteptare...
Simt ca ma sufoc
Ganduri moarte imi ucid optimistul
stiu ca vine pesimismul

Asteptare...
Stiu ca ma ucide repede
de nu vine deznodamantul
Asteptare...
atuncea timpul ramane in loc

si eu devin stana de bloc
clepsidra timpului straveche
s-a oprit tocmai in al meu perete
si inima-mi trosnete
de cate ori bate
si ora se scurge
si viata-mi fuge din mine
cautand amintiri straine
Acestea se petreceau asteptand...
Asteptand ca iluziile si nazuintele-mi sa moara

sufocate asteptand
nesuportand ideea sa moara
asteptand si chiar si ele visand

Asteptand...
totul pare negru
tot ce-i bun si vesel paleste
asteptand...
ca Soarele sa rasara iar
si asteptarea sa nu fie in zadar

Asteptand...
Si mereu asteptand..

Zile lungi de chin
urlandu-mi asteptarea
ce-mi va fi inchisoarea
prinsa in mreja viselor
ce spera sa nu fie distruse
de viforul ucigator al...
asteptarii...


Concert

In aer plutesc vapori de cantec
si cantaretii isi incalzesc glasurile
sonoritati de bas ori soprane
domina atmosfera
Sonate greieresti
ori valsuri brotacesti
ori duete de somoni
ori concerte de viori
Cerul este plin
de a muzicii vin

Dramatice descantece

si deplangeri animalice
in aer domneste
tragedii ori doine

Concertul orataniilor
e frumos ochilor
dar mai suav urechilor
Concertul la care asist
e de nedescris
e facut de celesti artisti
concertul e desprins din vise
oamenilor le este strasnic interzis