Luna

Imi fata ochilor imi apare o mare de verdeata
Doi ochi de stele
ma privesc cu duiosie
unul e soarele
cel verde,reflectat de a vietii campie
altul e firava Luna
ce pandeste cu invidie
divinizarea soarelui fata de noua iubire
Campia mult iubita
este despica
de un lau de lava
ape cristaline,reci
precum zmeii din povesti
raul curge
de jos in sus
si tuturor le pare logic
ca asa sa fie viata
in lumea fantasmelor veche
druizii de-ar vedea
cred ca s-ar bucura
ca atatia copaci
sunt adorati
Dar cum asa?
ma intreb oare
Luna va permite a soarelui iubire
sau va pune la cale o noua razvratire?
Dar biata Luna
obosita,singuratica
isi aruncase privirea pe un copac vrajit
si pe loc focul stins din ea
se reaprinse
pentru,pentru copacul de clestar
ce mult il pretui...